 |
| Nume Persoană: |
Goga, Octavian (1/04/1881, Rășinari, jud. Sibiu - 7/05/1938, Ciucea, jud. Cluj ) |
| Naționalitate: |
RO |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
politician, poet, dramaturg, jurnalist, traducător, scriitor, de origine aromână |
| Notă biografică şi de activitate: |
prim-ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 |
| Notă biografică şi de activitate: |
membru al Academiei Române din anul 1920 |
| Notă biografică şi de activitate: |
tatăl, Iosif Goga, preot ortodox; mama, Aurelia-Paraschiva, învățătoare (și colaboratoare în tinerețe la ziarul „Telegraful Român” și la revista „Familia”) |
| Notă biografică şi de activitate: |
școala primară în satul natal, liceul, la Sibiu și Brașov, |
| Notă biografică şi de activitate: |
La absolvirea liceului, în 1900, Goga s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta, continuându-și apoi studiile la Berlin și încheindu-le în 1904. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Debutează în „Revista literară” a lui I. Pop-Reteganul (1898), apoi scrie în „Tribuna literară” din Sibiu (1900-1902) și în „Luceafărul” din 1902 sub pseudonimele Octavian și Nic. Otavă. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Debutul editorial are loc în 1905, la Budapeste, cu volumul „Poezii”, reeditat apoi de editura Minerva la Bucureşti, în 1907 şi la Sibiu, în 1910. După acest debut editorial, "adevărat eveniment literar", poetul a intrat tot mai mult în conştiinţa opiniei publice. Criticul literar Ion Dodu Bălan aprecia că volumul lui Goga „înseamnă începutul unei noi epoci pentru sufletul nostru românesc", pentru că „nimeni n-a întrecut la noi vigoarea, puritatea şi muzica limbii, bogăţia colorilor, originalitatea ideilor, seninătatea concepţiilor, candoarea expresiilor şi fondul sănătos naţional, ce se concentrează în aceste poezii". Poeziile din acest volum sunt considerate „creaţiuni geniale" şi cei mai valoroşi critici „înţeleg rosturile sociale, naţionale şi estetice ale acestei apariţii în istoria liricii româneşti". |
| Notă biografică şi de activitate: |
„În poezia lui Goga dăm de structura poeziei lui Eminescu, astfel acoperită încât abia se bagă de seamă. Goga a intuit mai bine decât oricare geniul poetului Doinei și a știut să-l continue cu materie nouă. Și Eminescu și Goga cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată, de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual, transmis fără explicarea sensului. De aceea poezia lui Goga este greu de comentat, fiind cu mult deasupra goalelor cuvinte, de un farmec tot atât de straniu și zguduitor. După Eminescu și Macedonski, Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricei lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulțimii, poet național totdeodată și pur ca și Eminescu” (G. Călinescu, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”) |
| Notă biografică şi de activitate: |
„...nu e străin de simbolismul ce începe să orchestreze în jurul său, pe care ca și Iosif îl transpune la experiențe sufletești rurale. Anxietatea, nostalgia de migrație, sentimentul de oscilare, condensate în cuvinte simbolice „om fără țară”, „mag”, „pribeag” sunt în spiritul poeziei noi...”(G. Călinescu, „Istoria literaturii române d ela origini până în prezent”) |
| Notă biografică şi de activitate: |
„Eu, grație structurii mele sufletești, am crezut întotdeauna că scriitorul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui și se transformă în trâmbiță de alarmă” (Octavian Goga, „Mărturisiri literare”) |
| Notă biografică şi de activitate: |
„Eu m-am născut cu pumnii strânși…sufletul meu s-a organizat pentru protest, pentru revoltă, cel mai puternic sentiment care m-a călăuzit vreodată și din care a derivat formula mea literara”(Octavian Goga) |
| Țara sursă: |
RO: BJTL |
|
