 |
| Personal Name: |
Iosif, Ştefan Octavian (11/10/1875, Brașov - 22/06/1913, București) |
| Nationality: |
RO |
| Language: |
rum |
| Bibliographic/activity note: |
lingvist, poet și traducător, reprezentant al curentului literar Sămănătorism, membru fondator al Societății Scriitorilor Români |
| Bibliographic/activity note: |
Şt. O. Iosif a fost unul din fondatorii revistei "Floare albastră"(1898-1899); a făcut parte din colegiul de redacţie al revistei „Luceafărul”, apoi din comitetul de conducere al revistei „Semănătorul”; a fost redactor şi colaborator la multe ziare şi reviste, precum: „Viaţa”, „Viaţa românească”, „Curentul literar”, „Literatură şi artă română”, „Pagini literare”, „Cumpăna” etc. |
| Bibliographic/activity note: |
„...evoca satul și trecutul românesc [...] Mai mult orășean decât țăran, ardelean, cunoscător de poezie germană, traducător...Iosif face o sinteză interesantă a epocei, neizbutind să alunece sub acel dezechilibru care se formulează într-o școală. Dar e și el un neoromantic de ton minor. Melancolia lui constă în sentimentul de înstrăinare și de învingere, în nostalgia de sat...Satul nu-i idealizat până la mitologie ca în Coșbuc, nici văzut cu ochiul necruțător al lui Slavici. E un sat scăldat într-o tristeță zâmbitoare, ce pare că cuprinde deopotrivă pe groparul din cimitir și berzele de pe muchea bisericii. Toată lumea e fericită de a fi nostalgică [...] Absența marilor disperări e caracteristică romantismului german minor care e un sentimentalism idilic și, spre deosebire de cel francez, social. Poetul nu caută singurătățile, ci stă în comunitate asistând la evenimentele semnificative, nuntă, înmormântare, festivități...la Iosif care nu este un sumbru răpus de tristeți ucigașe, nici un sălbatic ca eroii lui Brătescu-Voinești, nostalgia e de întoarcere la bucuriile societății naive, patriarhale.[...] Lui i se datorește acea strigare națională de vitejie „La arme”...” (George Călinescu, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”) |
| Agency: |
RO: BJTL |
|
