| LDR |
03666nx a22002653 |
| 001 |
157800 |
| 009 |
Voiculescu, Vasile |
| 100 |
$a
arumy01010101ba0
|
| 101 |
$a
rum
|
| 102 |
$a
RO
$b
com. Pârscov, jud. Buzău
|
| 120 |
$a
bb
|
| 152 |
$a
unimarc
|
| 200 |
0
$a
Voiculescu
$b
Vasile
$f
27/11/1884, Buzău - 26/04/19963, București
|
| 340 |
$a
doctor în medicină, poet, dramaturg, prozator
|
| 340 |
$a
tatăl: Costache Voicu, gospodar cu stare, mama: Sultana (născută Hagiu), fiica unui negustor
|
| 340 |
$a
membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935
|
| 340 |
$a
În anul 1993 a fost ales post-mortem membru al Academiei Române.
|
| 340 |
$a
A debutat în „Convorbiri literare” în anul 1912.
|
| 340 |
$a
Debutul editorial s-a realizat în anul 1916 cu volumul „Poezii”.
|
| 340 |
$a
Inspirația lui Voiculescu a venit din opera lui Vasile Alecsandri, poeziile lui George Coșbuc și Alexandru Vlahuță. Opera lui se încadrează în curentul tradiționalismului interbelic, care se va transforma ulterior în poezia gândiristă. Temele religioase preferate de Voiculescu au fost „Nașterea”, „vizita Magilor” și „moartea Mântuitorului”.
|
| 340 |
$a
A fost distins cu numeroase premii pentru activitatea sa literară: în 1939 a primit Premiul pentru literatură al Editurii Fundațiilor Regale, în 1914 a primit Premiul național pentru poezie și Premiul Societății Scriitorilor Români pentru volumul „Poeme cu îngeri”.
|
| 340 |
$a
După anul 1948, Vasile Voiculescu a fost condamnat pentru convingerile sale democratice, fiind întemnițat la vârsta de 74 de ani și interzicându-i-se să mai publice. Dintr-o eroare judiciară, Voiculescu a fost condamnat la patru ani de detenție în închisorile comuniste, iar aici se îmbolnăvește de cancer și moare, doborât de boală, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963.
|
| 340 |
$a
„Un poet nelămurit deplin a rămas V. Voiculescu. Lipsit de un timbru specific rezonant la debut, limpezit și personal abia în „Poeme cu îngeri” (1927) și „Destin” (1933), difuz și mimetic spre sfârșitul carierei lirice, a predispus întrucâtva la îndoială în privința valorii, dând totuși un exemplu de asceză spirituală prin autoclaustrare. Fapta poetică punându-i-se mai totdeauna în legătură cu Arghezi, V. Voiculescu a devenit un epigon fără să vrea, prin simplă contaminare. Că Tudor Arghezi a cântat aceleași motive înaintea lui Voiculescu, aceasta nu e o dovadă peremptorie de epigonism”(Marin Mincu, „Critice”, vol. 2)
|
| 340 |
$a
„Ca mai toți poeții de la începutul veacului al XX-lea, V. Voiculescu se așază și el sub zodia expresionistă. Numai că la noi, orice curent este asimilat (prin intuiție mai ales) până la depășirea lui creatoare, astfel că poezia românăîn prima parte a secolului se limpezește foarte repede, fiind poezie mare dincolo de orientările sincronice ale veacului.”(Marin Mincu, „Critice”, vol. 2)
|
| 340 |
$a
„...V. Voiculescu este un „gândirist eretic”, mult mai personal decât pare. Poezia sa valoroasă se constituie pe un fundamental dualism. V. Voiculescu avea dinainte de apariția „Gândirii” preștiința elemtului angelic, ca simbol al purității după cum își conturează deja tot din primul volum („Poezii”-1916) și predispoziția păgână a dionysiacului (sentimentul panic al regnurilor). Înfiorat de transcendere, poetul este atras tot mai adânc de teluric și din această oscilație dureroasă se naște personalitatea sa.(Marin Mincu, „Critice”, vol. 2)”
|
| 801 |
0
$a
RO
$b
BJTL
$c
20110627
|
