| LDR |
02572nx a22002653 |
| 001 |
159610 |
| 009 |
Arghezi, Tudor |
| 100 |
$a
arumy01010101ba0
|
| 101 |
$a
rum
|
| 102 |
$a
RO
$b
București
|
| 120 |
$a
bb
|
| 152 |
$a
unimarc
|
| 200 |
0
$a
Arghezi
$b
Tudor
$f
23/05/1880, Bucureşti - 14/07/1967, București
|
| 340 |
$a
poet, proator, jurnalist
|
| 340 |
$a
fiul comerciantului Nae Theodorescu și al Mariei.
|
| 340 |
$a
Tudor Arghezi este pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu.
|
| 340 |
$a
pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului.
|
| 340 |
$a
cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului.
|
| 340 |
$a
a scris poezii, teatru, proză (notabile fiind romanele „Cimitirul Buna Vestire” și „Ochii Maicii Domnului”), pamflete, precum și literatură pentru copii.
|
| 340 |
$a
a fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română: „Cu Tudor Arghezi [...] s-a întâmplat în literatura română un lucru foart ciudat, asemănător în parte cu soarta lui Paul Valéry, dar complicat în așa chip cu alte probleme încât formează astăzi un caz iritant pentru mulți. [...] Se poate afirma că mediilor literare oficiale [...] Tudor Arghezi le-a fost aproape necunoscut până în preajma apariției „Cuvintelor potrivite”. Abia după 1922 numele poetului începe să pătrundă în cercurile de scriitori.”(G. Călinescu, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”)
|
| 340 |
$a
debutează în anul 1896, la 16 ani, sub pseusonimul Ion Theo, în revista „Liga ortodoxă” condusă de Alexandru Macedonski.
|
| 340 |
$a
în anul 1927, la 47 de ani, îi apare primul volum, „Cuvinte potrivite”.
|
| 340 |
$a
a fost un admirator al simbolismului și al altor curente aparținătoare (cum ar fi Secesiunea vieneză).
|
| 340 |
$a
la 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica, unde a stat patru ani, până în anul 1904; în romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului „Psalmilor” era un eretic și nu un spirit mistic; a recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române; în romanul „Cimitirul Buna Vestire” a parodiat cu sarcasm lumea monahală.
|
| 340 |
$a
în 1904, a publicat împreună cu Vasile Demetrius o revistă proprie, „Linia Dreaptă”, care a încetat să mai apară după doar cinci numere.
|
| 801 |
0
$a
RO
$b
BJTL
$c
20110627
|
