 |
| Nume Persoană: |
Sadoveanu, Mihail (5/11/1880, Pașcani - 19/10/1961, Vânători-Neamț ) |
| Naționalitate: |
RO |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
tatăl, Alexandru Sadoveanu, avocat, mama, Profira Ursachi |
| Notă biografică şi de activitate: |
romancier, nuvelist, ziarist, eseist, traducător, poet, funcționar public, activist, politician |
| Notă biografică şi de activitate: |
Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani; este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste „Sămănătorul”, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară „Viața Românească”. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Opera sadoveniană se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum „Creanga de aur” sau „Divanul persian”); în această etapă, acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane precum „Neamul Șoimăreștilor”, „Frații Jderi” și „Zodia Cancerului”. Prin intermediul operelor precum „Venea o moară pe Siret...”, „Baltagul” și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic. |
| Notă biografică şi de activitate: |
„Luat în totalitate, M. Sadoveanu e un mare povestitor, cu o capacitate de a vorbi autentic enormă, asemănător lui Creangă și lui Caragiale, mai inventiv decât cel dintâi, mai poet decît cel de al doilea, deși fără echilibrul artistic al lui Caragiale. Prin gura sa vorbește un singur om, simbolizând o societate arhaică, dar spre deosebire de Eminescu, societatea aceasta este analizată în toate instituțiile ei. Opera scriitorului e o arhivă a unui popor primitiv ireal: dragoste, moarte, viață agrară, viață pastorală, război și asceză, totul e reprezentat. Cu o inteligență de mare creator, scriitorul a fugit de document, ridicându-se la o idee generală. Dacă Sadoveanu n-a creat oameni, a creat însă un popor de o barbarie absolută, pus într-un decor sublim și aspru, măreț fabulos, dotat cu instituții geto-scitice, formulate pe cale imaginativă. Ca și Chateaubriand, Sadoveanu creează întâi un univers pentru a-și așeza făpturile sale, care nu sînt însă mișcate ca la romanticul francez de melancolii stilizate, ci de porniri instinctive, tăcute și rituale....” (George Călinescu, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”) |
| Țara sursă: |
RO: BJTL |
|
